ENERGIA HRANEI

Este un material interesant ca abordare (noi il postam pentru a argumenta necesitatea prezentei tuturor celor 6 gusturi in preparatele pe care le clasam ca fiind de gradul II, adica cele mixate, dar avem o

specificatie de facut: avand in vedere ca noi folosim si recomandam hrana vie, din exemplele date mai jos excludem preparatele denaturate si din carne; deasemeni, diferit de clasificarea de mai jos, alte surse separa gustul acru de cel astringent, aparand in final 6 tipuri de gusturi. (administrator Planeta Painii)

In Occident alimentele sunt descrise ca avand in componenta diferite

cantitati de proteina, grasimi, minerale, vitamine s.a.m.d. Valoarea

nutritiva a alimentelor este reprezentata de suma ingredientelor chimice

inainte de introducerea acestora in corp. Cu alte cuvinte, un aliment poate

fi desfacut in elementele sale constitutive iar apoi recreat prin sinteza de

laborator.

In Orient alimentele sunt descrise ca avand anumite calitati cum ar fi:

"racesc" sau "incalzesc", au diferite gusturi sau actioneaza asupra corpului

in anumite feluri. Aceste informatii au fost obtinute prin atenta observare

a reactiei corpului dupa ingerarea diferitelor alimente. Valoarea nutritiva

a unui aliment este data de numarul de proprietati energetice care descriu

actiunea acelui aliment asupra corpului uman. Asadar in timp ce viziunea

occidentala asupra alimentelor se bazeaza pe chimie, cea orientala seamana

mai mult cu alchimia.

Cea mai importanta categorie, in ce priveste viziunea orientala asupra

alimentelor, este temperatura. In conformitate cu medicina orientala un

aliment poate fi fierbinte, cald, neutru, racoros sau rece. Ovazul, carnea

de pui si ceapa, de exemplu, sunt calde; orzul, carnea de iepure si salata

verde sunt racoroase. Notiunile de cald si rece din medicina orientala nu se

refera la temperatura masurata in grade Celsius ci la efectul pe care

alimentul respectiv il are asupra corpului dupa incheierea procesului de

digestie.

Alimentele "racoroase" directioneaza energia spre interior si in jos,

racorind mai intai partile superioare si exterioare ale corpului. Alimentele

"calde" misca energia in sus si spre exterior, incalzindu-ne astfel din

interior spre exterior. Alimentele foarte "fierbinti" ne incalzesc intens

iar apoi ne racoresc prin transpiratie. A cunoaste "temperatura" alimentelor

e foarte important in bucataria orientala traditionala. Astfel, "caldul"

curry este echilibrat prin combinarea cu "racoritorul" castravete sau iaurt;

"fierbintea" carne de miel e "racorita" cu sos de menta; supa de radacinoase

ne incalzeste iarna iar salatele ne racoresc vara.

Nu exista reguli absolute care sa spuna daca un aliment e "cald" sau

"racoros". Exista insa niste repere generale pe care ne putem baza. Plantele

care cresc mai greu (radacinoasele, ghimbirul, etc.) sunt ceva mai "calde"

decat cele ce cresc mai repede (salata verde, dovleceii, etc.). Alimentele

cu un continut mare de apa sunt mai "racoroase" (pepenele, castravetele,

dovleceii). Alimentele uscate sunt mai "calde" decat cele proaspete.

Legumele si fructele tratate cu ingrasaminte chimice pentru a creste mai

repede sunt mai "racoroase" decat cele naturale.

Temperatura alimentelor poate fi influentata deasemenea si de metoda de

gatire folosita. Iata efectele catorva astfel de metode: fierbere in aburi -

racoroasa/neutra, fierbere - neutra, prajire usoara - usor calda, fierbere

la foc mic - calda, coacere la cuptor - mai calda, prajire - fierbinte,

prajire la gratar - mai fierbinte.

Alimentelor introduse in cuptorul cu microunde nu li se modifica temperatura

energetica dar studii recente au aratat ca alimentele sufera modificari la

nivel celular care cauzeaza schimbari anormale in compozitia sangelui si

scaderea sistemului imunitar. Asadar cunoasterea temperaturii energetice a

alimentelor ne poate ajuta sa ne echilibram dieta in functie de necesitati.

Astfel persoanele cu constitutii reci au nevoie de diete "calde" si

viceversa.

Gustul descrie o calitate esentiala a unui aliment, adica potentialul care

este eliberat prin intermediul alchimiei prepararii hranei si digestiei.

Fiecare gust provine dintr-o putere elementara si se spune ca intra intr-un

singur organ. Exista cinci gusturi:

1.. Sarat - apartine elementului apa si intra in rinichi

2.. Acru - apartine elementului lemn si intra in ficat

3.. Amar - apartine elementului foc si intra in inima

4.. Dulce - apartine elementului pamant si intra in splina

5.. Picant - apartine elementului metal si intra in plaman.

Deseori ne intrebam daca alimentul de care ne e pofta e bun pentru noi.

Raspunsul e si da si nu. Cand exista un dezechilibru energetic in corpul

nostru apare pofta, in incercarea de a corecta acest dezechilibru. Gustul

dulce ajuta la intarirea Splinei astfel ca atunci cand avem pofta de ceva

dulce, exista un dezechilibru la nivelul Splinei noastre. Aceasta pofta e

buna in masura in care ne "spune" ca exista un dezechilibru la nivelul

Splinei care trebuie corectat. In timp ce o cantitate moderata dintr-un

aliment cu un anume gust se poate dovedi benefica pentru organul

corespunzator gustului, prea mult, ca de obicei, strica, putand obtine in

acest fel exact efectul contrar. In societatea noastra unde alimentele sunt

foarte condimentate, "prea mult" se poate consuma foarte usor.

Gustul ne poate spune cate ceva si despre actiunea respectivului aliment:

1.. Gustul sarat se deplaseaza spre interior si in jos, atragand actiunea

alimentului catre centrul corpului. Gustul sarat umezeste, inmoaie si

detoxifica, contracarand astfel intarirea muschilor si a glandelor. Regleaza

echilibrul umezelii in corp, stimuleaza functia digestiva si imbunatateste

concentrarea. Acest gust ajuta la eliminarea excesului de umezeala prin

actiunea de intarire a rinichilor ca si la rehidratarea corpului. Gustul

sarat in exces poate coagula sangele si stresa Inima.

2.. Gustul acru stimuleaza contractia si absorbtia. Are un efect

astringent. De aceea se foloseste in cazuri de pierdere de lichid cum ar fi

transpiratie, diaree si hemoragii. Contracareaza efectele alimentelor grase,

previne stagnarea si ajuta la absorbtia digestiva. Gustul acru stimuleaza in

special secretia vezicii biliare si a pancreasului si in ciuda naturii acide

a majoritatii alimentelor acre, efectul este de scadere a aciditatii

intestinelor. Alimentele acre activeaza sangele dar in exces pot produce

retentie prea mare de umezeala.

3.. Gustul amar elimina si usuca deoarece se misca in jos prin corp.

Imbunatateste apetitul, stimuleaza digestia si elimina umezeala si caldura.

Este folosit pentru reducerea excesului. Gustul amar actioneaza in special

asupra Inimii dar si asupra Plamanului. In excess, gustul amar poate duce la

pierdere de qi si de umezeala.

4.. Gustul dulce este de departe cel mai intalnit pentru ca toate

alimentele il contin intr-o masura mai mare sau mai mica. Acest gust

armonizeaza toate celelalte gusturi si reprezinta punctul central al dietei

noastre, stimuland usor circulatia qi-ului si a sangelui. Gustul dulce se

regaseste in majoritatea carnurilor, plantelor, nucilor, lactatelor si

legumelor amidonoase si are efect de tonifiere si intarire. Alimentele dulci

sunt folosite pentru tratarea deficientelor si a uscaciunii. In exces, acest

gust duce la formarea flegmei si a caldurii. Zaharul rafinat slabeste

sangele. Excesul de dulce trebuie evitat in conditii de umezeala accentuata.

5.. Gustul picant disperseaza orice fel de stagnare si sustine circulatia

qi-ului si a sangelui. Stimuleaza digestia si ajuta la dispersarea flegmei.

Temperatura alimentelor cu gust picant trebuie aleasa cu mare grija. Multe

alimente "fierbinti" sunt atat de fierbinti incat ajung sa racoreasca corpul

prin transpiratie. Alimentele picante "calde" isi mentin efectul un timp mai

indelungat fiind indicate in conditii "reci". Alimentele cu temperatura

"racoroasa" pot fi folosite cand e prezenta caldura in exces.

Am vazut asadar ca fiecare gust corespunde unui anumit organ. Deasemenea se

spune ca fiecare aliment isi directioneaza efectele catre un anume organ

prin intermediul meridianelor energetice. Migdalele, de exemplu, "intra" pe

meridianul Plamanului iar nucile pe cel al Rinichiului. Un aliment poate fie

sa tonifice o substanta corporala sau functie (yin, yang, qi, sange) fie sa

reduca influenta unei stari patologice (stagnarea qi-ului, staza sangelui,

umezeala, cald sau rece). Migdalele, de exemplu, contracareaza flegma iar

nucile tonifica yang-ul.

Atunci cand combinam traseul energetic cu actiunea terapeutica a alimentelor

obtinem descrierea efectului sau terapeutic. Folosind exemplele de mai sus,

putem spune deci ca migdalele indeparteaza flegma din Plaman iar nucile

tonifica yang-ul Rinichiului. Stiind aceste lucruri putem sa includem in

dieta noastra alimentele care ne sunt folositoare din punctul de vedere al

nevoilor energetice personale.

Sa vedem acum cum putem sa tratam diferitele deficiente care pot aparea.

1.. Persoanele cu deficit de yang - unei astfel de persoane ii lipseste

scanteia catalitica ce aprinde arderea la nivel celular. Cand focul nostru e

slabit, devenim reci iar procesele fizice incetinesc. Hipotiroidismul, de

exemplu, apare ca urmare a deficientei de yang cand rata metabolismului

scade iar pentru refacerea echilibrului se folosesc medicamente precum

Tyroxina. In viata de zi cu zi, miscare este cea care genereaza yang,

crescand viteza proceselor metabolice. De aceea in astfel de cazuri

exercitiile fizice sunt binevenite. Acelasi principiu il putem aplica si in

cazul alimentelor. Asa cum deficienta de yang este tratata cu "caldura" prin

folosirea moxelor, tot asa putem folosi alimentele care au temperatura

"calda" pentru intarirea yang-ului. Pentru a ajuta la patrunderea cat mai

profunda a "caldurii" vom folosi metode de preparare a mancarii precum

coacerea in cuptor, prajirea la gratar sau in tigaie. Sfaturile pentru o

persoana cu deficienta de yang sunt asadar: sa se miste mai mult, sa consume

mai putine alimente reci, sa evite expunerea la temperaturi scazute, sa

consume mai multe alimente "calde" si cateva dintre mirodeniile "calde" cu

gust picant. Castanele, pastravul la cuptor, mielul prajit sau ceaiul indian

condimentat sunt recomandari tipice pentru aceste persoane iar mancarea

poate fi condimentata cu ghimbir, scortisoara, cuisoare, nucsoara, busuioc,

rozmarin si cimbru.

2.. Persoanele cu deficit de yin - pentru aceste persoane odihna este

cheia pentru refacere. In acest caz echilibrul poate fi restabilit prin

practici care ne interiorizeaza, precum meditatia sau odihna de calitate.

Sunt de dorit locurile linistite unde putem hrani aspectele subtile si

reflective ale fiintei noastre. Toate acestea trebuie dublate insa si de o

dieta corespunzatoare. Alimentele care intaresc yin-ul sunt de obicei

racoroase. Ele calmeaza si umezesc. Foarte folositoare sunt deci gusturile

dulce, sarat si acru in timp ce gusturile amar si picant sunt reduse la

maxim. Printre alimentele ce tonifica yin-ul se numara multe fructe,

seminte, alge de mare si produse lactate. O masa care sa hraneasca yin-ul

poate fi formata dintr-o salata de fructe, oua prajite sau supa de peste.

Algele de mare si varehul sunt suplimente folositoare pentru o astfel de

dieta iar carnea de porc sau de iepure poate fi folosita cu succces. Asadar,

persoanele cu deficienta yin sunt sfatuite sa reduca stimularea si sa se

odihneasca mai mult, sa reduca alimentele stimulatoare si sa consume

alimente care induc o stare de calm.

3.. Persoanele cu deficit de qi - cauzele pierderii qi-ului sunt multiple.

Unele tin de emotii, altele de mediul inconjurator iar altele de lipsa de

oxigen datorata unei respiratii superficiale. Si alimentele au partea lor de

vina: cele fara "viata", mai ales cele supuse actiunii microundelor, nu

contin ce trebuie pentru a sustine calitatea qi-ului din corpul nostru. La

nivel fizic, deficienta de qi se traduce prin lipsa energiei care este

oferita de arderea carbohidratilor. Principiul rezonantei se foloseste si in

cazul anumitor alimente care au anumite forme sau culori, pentru intarirea

qi-ului din anumite organe. Dovleceii, de exemplu, se folosesc pentru

intarirea Splinei iar fasolea pentru intarirea Rinichiului. Supa de pui

tonifica desemenea qi-ul. Ovazul, carnea de pui si curmalele sunt unele

dintre cele mai bune alimente cunoscute care tonifica qi-ul mai ales cand

sunt suplimentate cu ginseng sau de laptisor de matca. Aceasta suplimentare

e recomandata doar pe termen scurt.

4.. Persoanele cu deficit de sange - calitatea sangelui nostru reflecta

substantele nutritive care circula in corpul nostru iar producerea acestuia

depinde de cat de puternica e Splina noastra. Sangele este transportat catre

Incalzitorul Superior unde este energizat de Inima dupa ce a fost influentat

de Plaman. Deficitul de sange se trateaza cu usurinta prin dieta mai ales

cand aceasta este sprijinita de exercitii care imbunatatesc functionarea

Plamanului. O dieta bogata in legume e esentiala. Beneficiile ei pot fi

crescute daca se adauga si seminte. Majoritatea carnurilor, fasolea si

alimentele bogate in proteine pot intari deasemenea sangele. Sau mai pe

scurt, daca aveti un deficit de sange, mancati mult si variat caci in cele

din urma toate alimentele sunt transformate in sange sau qi. Sangele este

slabit mai ales de zahar iar calitatea lui scade prin consumarea alimentelor

foarte sarate, denaturate sau grase. Oua fierte cu spanac, supa de radacina

de sfecla, ficat fiert sau ceai de urzica sunt retete simple pentru o dieta

care sa hraneasca sangele.

Daca am vorbit de deficiente, sa spunem cate ceva si despre exces si despre

ce produce acesta.

1.. Stagnarea - are nevoie de miscare fie ca e de natura emotionala,

fizica sau creativa. Cand ne referim la hrana, recomandarea e sa reducem

situatiile care incurajeaza stagnarea cum ar fi mancatul excesiv, prea multe

alimente complexe, sau prost combinate. Gustul picant se foloseste pentru a

da "un impuls" miscarii.

2.. Caldura sau raceala - sunt tratate de opusele lor. Raceala e combatuta

cu alimente calde si viceversa. Cand e implicat un factor patogen iar starea

e acuta se recurge la gustul picant pentru indepartarea din corp factorului

invadator. De exemplu, gustul picant racoritor al florii de soc se foloseste

pentru un factor patogen fierbinte in timp ce gustul picant cald al

ghimbirului pentru unul rece.

3.. Umezeala excesiva si flegma - umezeala excesiva rezulta din incercarea

ratata de incalzire sau transformare a umezelii din corp. E aproape

intotdeauna asociata cu o Splina slabita, deseori cu un Rinichi slabit si

uneori cu un Plaman slabit. Umezeala excesiva se poate localiza intr-o anume

parte a corpului sau poate afecta intreg corpul. Unii oameni sunt mai

predispusi la umezeala excesiva decat altii. Aceasta tendinta spre umezeala

poate fi agravata de locuitul in conditii de umiditate sau de un stil de

viata sedentar. E nevoie de puterea transformatoare a yang-ului din corp

pentru a opri acumularea de umezeala. Tendinta catre umezeala poate creste

si ca urmare a unor obiceiuri alimentare ce inhiba functionarea Splinei sau

care scad cantitatea de yang. Umezeala excesiva poate fi cauzata si de

agentii patogeni din corp care nu au fost eliminati corespunzator sau de

consumul de steroizi sau antibiotice.

Umezeala in exces se trateaza prin intarirea Splinei dar si prin tonificarea

Rinichilor, Plamanului si a yang-ului corpului. Umezeala excesiva e deseori

rezultatul supraalimentarii dar poate aparea si ca urmare a incarcarii

sistemului digestiv cu mancaruri prost combinate. E indicat sa evitam prea

multe alimente crude, reci sau dulci si consumul exagerat de lichide.

Unele alimente predispun la acumulare de umezeala excesiva. Printre acestea

se numara lactatele (produsele din lapte de oaie sau capra produc mai putina

umezeala), carnea de porc, alunele prajite, sucurile concentrate mai ales

cele de rosii sau portocale, painea alba, drojdia de bere, berea, bananele,

zaharul si indulcitorii si grasimile saturate. Alte alimente au exact

efectul invers, de inlaturare a umezelii excesive. Multe dintre ele au gust

amar sau sunt diuretice: orzul, telina, algele de mare, orezul si usturoiul.

Prezenta in exces a flegmei cere scaderea consumului de alimente care

formeaza flegma si folosirea alimenteleor care o indeparteaza, cum ar fi

usturoiul, ridichile sau orzul. In cazul retentiei de lichid in corp se

folosesc alimente diuretice precum telina sau algele de mare.

Pentru indepartarea umezelii excesive devenita cronica e necesar mai mult

timp si combinarea folosirii alimentelor care indeparteaza umezeala cu

evitarea celor care duc la formarea umezelii. Cand corpul e slabit, ca in

cazul sindromului oboselii cronice, de exemplu, tonifierea se poate dovedi

mai importanta decat reducerea umezelii excesive deoarece pana cand umezeala

nu poate fi transformata de Splina si de yang-ul corpului, ea va continua sa

se acumuleze cu usurinta. Orzul si varza se folosesc pentru reducerea

caldurii si umezelii din Ficat, ceaiul din radacina de papadie ajuta in mod

deosebit la transformarea umezelii din Incalzitorul Inferior iar ceaiul de

iasomie ajuta o Splina rece si umeda.

(Sursa: http://ezoteric.50megs.com/qigong/energia_hranei.htm )