Autor: William Dufty
O multime de boli fizice si mentale obisnuite sunt strâns legate de consumul
zaharului rafinat, pur.
De ce zaharul este toxic pentru corp?
În 1957, dr. William Coda Martin a încercat sa raspunda la întrebarea "În ce
conditii alimentul este otrava?". El a definit otrava: "medical - orice
substanta care este introdusa în corp, ingerata sau dezvoltata în corp, care
determina sau poate cauza boala; fizic - orice substanta care inhiba
(blocheaza) activitatea unui catalizator (acesta fiind o substanta prezenta
în catitate mica ce activeaza o reactie - de exemplu enzimele)". Dictionarul
ofera o si mai larga definitie, si anume "acela de a exercita o influenta
vatamatoare, sau de a perverti".
Dr. Martin a clasificat zaharul rafinat ca otrava pentru ca aceasta
substanta chimica pura a fost saracita de componentele minore care-i
asigurau viata; este vorba de enzime, vitamine, minerale. Corpul nu poate
folosi aceasta substanta chimica în lipsa factorilor vitali (enzime,
vitamine, minerale - de origine organica, vie).
Natura a facut ca în fiecare planta aceste elemente vitale sa fie prezente
în cantitati suficiente pentru a ajuta la metabolizarea (asimilarea)
formelor de zaharuri prezente în acea planta. De aceea, lipsa acestor enzime
determina insuficienta asimilare a respectivelor zaharuri. Astfel se
formeaza acid piruvic si alte substante anormale din grupa zaharurilor (cele
cu 5 atomi de carbon).
Acidul piruvic nu se elimina total si se acumuleaza la nivelul creierului si
al sistemului nervos, iar zaharurile anormale ajung în celulele rosii din
sânge. Acesti metaboliti toxici deranjeaza procesul de respiratie al
celulelor, astfel ca acestea nu reusesc sa obtina suficient oxigen pentru a
functiona normal. Ca urmare, ele mor. Asa apar bolile degenerative.
Zaharul alb este mortal pentru oameni pentru ca nu aduce decât calorii
"goale", dupa cum se exprima nutritionistii. Lipseste paleta de enzime,
minerale si vitamine naturale organice care s-au pierdut în procesul de
rafinare a zaharului. Mai mult, consumul zaharului este mai rau decât daca
nu s-ar consuma nimic, pentru ca goleste corpul de aceste enzime, vitamine
si minerale care sunt cheia metabolizarii zaharurilor, dar sunt necesare si
în procesele de eliminare a componentilor toxici paraziti.
Corpul uman este atât de "obsedat" de echilibrul substantelor din el, încât
"forteaza" pastrarea acestui echilibru prin consumarea rezervelor normale de
enzime, vitamine si minerale organice, prezente în corp (de exemplu calciu
este luat din oase).
Zaharul pur, consumat zilnic, provoaca si mentine o stare super-acida în
corp, astfel ca din ce în ce mai multe minerale sunt extrase din depozitele
sistemului osos pentru a "forta" metabolizarea zaharului, în final
ajungându-se la decalcifieri osoase si carierea dintilor.
Zaharul alb afecteaza însa fiecare organ din corp. La început, zaharul este
depozitat în ficat sub forma glicogenului. Dar, capacitatea ficatului fiind
limitata, consumul zilnic de zahar alb duce la umflarea ficatului ca un
balon. Atunci când ficatul este plin pâna la refuz, surplusul de glicogen se
întoarce în sânge sub forma de acizi grasi care ajung în fiecare zona a
corpului si se depun în cele mai inactive parti: abdomen, solduri, piept.
Dar, când aceste zone sunt pline, acizii grasi ajung sa fie depozitati si în
zonele active ale corpului, cum sunt inima si rinichii, care încep sa-si
reduca din activitate. Astfel ca întregul corp are de suferit din acesta
cauza: creste tensiunea arteriala, sistemul nervos parasimpatic este
afectat. Organele care sunt guvernate de acesta (cum este creierul mic)
devin inactive sau paralizate.
Sistemul circulator si limfatic au de suferit, iar calitatea celulelor rosii
scade. Apare astfel o abundenta anormala de celule albe iar procesul de
anabolizare, de creare a celulelor, scade. Puterea de imunizare (lupta
împotriva factorilor agresivi) si de toleranta a corpului se reduce
dramatic, astfel ca cele mai normale situatii (frig, canicula, microbi,
tântari) provoaca stari grave.
Zaharul alb excesiv are un efect devastator asupra creierului. Secretul unei
functionari optime a creierului este acidul glutamic, o componenta vitala
prezenta în foarte multe vegetale. Vitaminele din grupa B ajuta la divizarea
acestui acid în componente complementare (antagonice) care asigura functia
de control a activitatii creierului.
Vitaminele B sunt fabricate si de bacteriile simbiotice aflate în intestine.
Când apare zaharul rafinat, aceste bacterii mor, astfel ca "fabrica" interna
de vitamine B produce mult mai putin decât ar fi necesar corpului.
În anul 1793, un vas plin cu o încarcatura de zahar a pierdut controlul si
plutea în deriva. Cei 5 marinari au supravietuit hranindu-se 9 zile doar cu
zahar si rom. Când au fost salvati, se aflau într-o stare aproape de lesin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu